Tudor Chiuariu (n. 13 iulie 1976) este un jurist roman, care a absolvit cursurile Facultatii de Drept din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi (2000). A urmat ulterior cursuri postuniversitare la Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Politie „Al. I. Cuza” din Bucuresti (2003) si apoi cursuri postuniversitare in dreptul Uniunii Europene la Universitatea Central‑ Europeana CEU, Budapesta, Ungaria (2006) si Academia de Drept European ERA, Trier, Germania (2005, 2006, 2007). Din anul 2003, este doctorand in Drept procesual penal la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi.
Dupa absolvirea facultatii, in anul 2000, a lucrat ca avocat, membru al Baroului Iasi si asistent la Facultatea de Drept a Universitatii „Petre Andrei” din Iasi (2000‑2007), predand cursurile de „Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie” si „Sistemul judiciar al Uniunii Europene”, precum si seminariile de „Drept administrativ” si „Drept constitutional”.
In ianuarie 2005, dupa formarea Guvernului Tariceanu, Tudor Chiuariu a fost numit in functia de Secretar de Stat la Cancelaria Primului‑Ministru, Seful Departamentului de Inspectie a Primului‑Ministru.
Dupa reorganizarea Departamentului, in iulie 2005, el a fost desemnat Sef al Departamentului pentru Lupta Antifrauda DLAF, structura specializata in controlul fondurilor europene. In contextul eforturilor pentru integrarea europeana, Tudor Chiuariu a detinut responsabilitati in domenii‑cheie ale reformei sistemului administrativ si judiciar, fiind membru in Consiliul pentru coordonarea implementarii Strategiei Nationale Anticoruptie (2005‑2007) si Presedinte al Comisiei interministeriale pentru finalizarea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici (2005‑2006).
La data de 5 aprilie 2007, Tudor Chiuariu a fost numit in functia de ministru al justitiei in Guvernul Tariceanu, functie detinuta pana la 10 decembrie 2007.
Activitatea sa a fost marcata de realizarea unui proiect al unui nou cod de procedura penala in care „noile proceduri sa fie echitabile, simple, rapide, usor de aplicat. Ele trebuie sa conduca la rezolvarea unora dintre bolile cronice ale sistemului nostru judiciar: supraincarcarea Parchetelor si instantelor, durata excesiva a procedurilor, deschiderea unor proceduri abuzive, tergiversarea nejustificata a cauzelor, nefinalizarea dosarelor din motive procedurale”.
1. Vi se pare oportuna schimbarea sistemului judiciar roman, prin renuntarea la un grad de jurisdictie?
Da. Am enuntat‑o la audierea din Parlament in calitate de candidat la functia de ministru al justitiei, iar codurile de procedura finalizate in timpul mandatului meu au reflectat aceasta optiune.
2. Considerati ca ar fi necesara o reasezare a sistemului judiciar in teritoriu, cu desfiintarea judecatoriilor (o asemenea reforma au adoptat de curand Olanda si Franta, vizand desfiintarea unor instante mici), incat sa existe trei grade ale instantelor, astfel cum exista in majoritatea covarsitoare a statelor europene: tribunal, curti de apel (sau de justitie) si Inalta Curte? Aceasta ar presupune consecinte benefice pentru resursele umane si materiale pentru sistem, posibilitatea unei judecati mai bune pe fond, eliminarea unei noi judecati pe fond in apel, instituirea recursului drept cale de atac limitata strict la problemele de drept. Inalta Curte de Casatie si Justitie ar trebui sa apara ca institutia judiciara ce s‑ar pronunta pe intrebari preliminare vizand aplicarea unor texte de lege si recursurile impotriva sentintelor curtilor de apel.
Nu, cel putin deocamdata. Cand Romania va ajunge aproape de nivelul de trai din tarile mentionate, ne putem gandi la o asemenea reforma. In acest moment, ar insemna limitarea accesului la justitie pentru cetatenii cu venituri reduse.
3. Apreciati ca este necesara eliminarea caii de atac a apelului pentru cauzele mai simple? Dispozitiile din noile coduri de procedura sunt de ajuns?
Apelul trebuie sa ramana calea de atac ordinara, generala, devolutiva in fapt si in drept.
4. In Germania, spre exemplu, in cauzele simple (plangerile contraventionale, pretentiile comerciale, litigiile de munca) se parcurge o procedura prealabila administrativa pentru ca in fata instantei sa fie adus doar recursul, acesta fiind judecat de un singur judecator. Considerati necesara crearea unui astfel de filtru?
In cauzele simple, da, nu insa in litigiile de munca.
5. Vedeti ca fiind o masura favorabila sistemului judiciar desfiintarea instantelor militare, instante mentinute cu un statut special si integrarea acestora in cadrul tribunalelor obisnuite si Curtii de Apel Bucuresti, ca sectii militare sau completuri specializate, judecatorii urmand a avea drepturi similare judecatorilor din intreg sistemul judiciar?
Da.
6. Care considerati ca ar fi rolul Consiliului Superior al Magistraturii in sistemul judiciar roman? E necesar ca acesta sa aiba in componenta mai multi reprezentanti ai societatii civile? De cine sa fie numiti ori cine sa‑i aleaga? Care ar fi criteriile pe care trebuie acestia sa le indeplineasca? E necesar sa aiba o inalta pregatire profesionala si un statut profesional superior: profesori universitari, avocati renumiti, fosti judecatori la Curtile Europene ? E necesara reprezentarea celorlalte profesii judiciare (avocati, notari, consilieri judiciari) in C.S.M.?
Asa cum am precizat deja in proiectul meu de revizuire a Constitutiei, Consiliul va continua sa indeplineasca trei functii fundamentale: atributia de sanctionare disciplinara, atributia de numire in functiile importante ale sistemului judiciar, apararea reputatiei si independentei magistratilor. Componenta sa va fi una restransa ‑ 11 membri: Ministrul Justitiei, Procurorul General, Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie (membri de drept, pe perioada mandatului), un reprezentant ales de adunarile generale ale judecatorilor Curtilor de Apel, un reprezentant al Parchetelor de pe langa Curtile de Apel, un reprezentant ales de adunarile generale ale judecatorilor Tribunalelor, un reprezentant al Parchetelor de pe langa Tribunale, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, un reprezentant al organizatiilor profesionale ale magistratilor, un reprezentant al organizatiilor non‑guvernamentale din domeniul justitiei, un reprezentant al facultatilor de drept acreditate conform legii. Membrii alesi sau desemnati beneficiaza de un mandat de 6 ani, care nu poate fi reinnoit, magistratii alesi nu se mai pot intoarce in magistratura, beneficiaza de o pensie pe viata, egala cu indemnizatia de membru al Consiliului, care, la randul ei, e egala cu cea mai mare indemnizatie/salariu din sectorul public, nu pot practica ulterior avocatura. Presedintele U.N.B.R. si ceilalti reprezentanti nu pot practica avocatura pe perioada mandatului.
7. Ce cale de recrutare in magistratura considerati ca ar fi corespunzatoare situatiei actuale a societatii romanesti: recrutarea printr‑o scoala superioara de pregatire deschisa oricarui absolvent al facultatii de drept ori recrutarea prin examene dupa un numar de ani vechime in diverse profesii juridice? Considerati ca se asigura o calitate net superioara a pregatirii magistratilor prin o scoala superioara de magistratura?
Depinde ce fel de pregatire vrem sa favorizam. Institutul favorizeaza pregatirea teoretica, recrutarea in functie de vechime cea practica. As opta pentru cel de‑al doilea sistem, examen pentru cei cu un anumit numar de ani vechime, cel putin 10, care are si avantajul de a aduce in sistem oameni cu o anumita experienta de viata, necesara infaptuirii actului de dreptate.
8. Apreciati ca sistemul actual de invatamant din facultatile de drept din Romania sufera de lacune in ce priveste pregatirea studentilor in diversele ramuri de drept? Daca raspunsul in viziunea dumneavoastra e afirmativ, puteti indica acest lacune? Care ar fi rezolvarea lor si cum apreciati ca este necesar a se schimba sistemul de invatamant din facultatile de drept? E necesara o colaborare stransa intre instante, birourile de avocati si facultatile de drept in ce priveste practica studentilor? Cum sa se materializeze o astfel de colaborare care sa fie efectiva, iar nu numai formala? Scoala romaneasca de drept poate deveni competitiva, in spatiul concurential al Uniunii Europene?
Cea mai grava lacuna mi se pare modul cum sunt recrutati profesorii. De cele mai multe ori, ei sunt ori membri ai unei „familii” universitare, ori urmeaza exclusiv cariera academica. Facultatile noastre de drept ar trebui deschise catre practicieni si visiting profesori din strainatate. De aici pleaca toate celelalte probleme, printre care si slaba pregatire teoretica. Practica ar trebui deschisa nu numai catre societatile de avocatura, dar si catre firmele private si structurile guvernamentale sau autoritatile locale. De exemplu, daca vrei sa faci cariera ca judecator de comercial, are mai mare relevanta sa cunosti activitatea de zi cu zi a unei firme private.
9. Considerati ca situatia sociala si economica a Romaniei influenteaza defavorabil alegerea unei anumite profesii juridice? Apreciati ca interesele materiale au condus multi absolventi de drept de a alege una sau alta dintre profesiile juridice? Daca raspunsul este afirmativ, cum se poate preveni o astfel de tendinta?
Aceasta tendinta s‑a estompat in ultimii ani, pana in 2009, datorita cresterii semnificative a salariilor magistratilor. Ea este pusa din nou sub semnul intrebarii de politicile promovate incepand cu anul 2009. O salarizare competitiva, alaturi de un pachet de avantaje (pensii, servicii medicale) este singura solutie pentru ca absolventii de drept bine pregatiti sa vina in continuare catre magistratura.
10. In urma numeroaselor condamnari ale Romaniei la CEDO, care sunt masurile pe care le vedeti a fi adoptate pentru a preintampina, pe de o parte, plangeri la CEDO, iar pe de alta parte condamnari in temeiul Conventiei Europene a Drepturilor Omului? Considerati ca judecatorii poarta vina exclusiva a acestor condamnari? Sau justitiabilul roman nu cunoaste conditiile in care poate sesiza instanta de la Strasbourg, multe plangeri fiind informe?
Este evident ca vina exclusiva nu poate fi a judecatorilor, care poarta, totusi, o mare parte din responsabilitate. Singurul raspuns la aceasta problema este cresterea calitativa a actului de justitie. Numarul mare de plangeri este un indicator al increderii scazute in sistemul judiciar national.
11. Considerati ca si in prezent, in lume si in Romania, puterea politica exercita influenta sau control asupra magistratilor? Daca raspunsul este afirmativ, in ce modalitate?
In mod ideal, puterile exercita un control reciproc, prin sistemul de echilibru si control reciproc, care sta la baza tuturor sistemelor democratice moderne. In practica, intervin dezechilibre, prin care una dintre puteri, deci si cea judecatoreasca, poate dobandi o influenta exagerata asupra celorlalte.
12. Ce ar trebui sa faca membrii corpului profesional al magistratilor pentru intarirea independentei si sporirea increderii publicului in actul de dreptate? Este necesara o educare a elevilor si adultilor in acest sens?
Magistratii trebuie sa fie un exemplu in societate, prin discretie, prin profesionalism, prin cumpatare. In momentul in care magistratii vor deveni un reper real, nu numai unul formal, increderea in actul de impartire a dreptatii va creste. Cu siguranta, introducerea unor cursuri privind mecanismele statului de drept si sistemului judiciar va contribui la intelegerea mai buna a sistemului, si implicit, la cresterea increderii in acesta.
13. Care apreciati ca este rolul avocatilor in intarirea medierii, privit din perspectiva faptului ca avocatii sunt primii care iau contact cu persoanele aflate in diverse conflicte? Considerati ca este suficient a se prevedea obligatia judecatorului de a indruma partile la mediere, cata vreme medierea trebuie adusa de cele mai multe ori la cunostinta publicului anterior luarii in calcul a posibilitatii de a introducere a actiunii in instanta?
Eu eram in favoarea unei solutii mai radicale, in sensul obligativitatii efectuarii medierii in anumite categorii de cauze, unde probabilitatea ajungerii la o impacare este mai mare.
14. In ce priveste problema investitiilor, considerati ca sistemul judiciar roman este capabil a se autofinanta, partial si cat? Care ar fi masurile ce trebuie luate in acest scop?
Dupa cum a dovedit recentul raport al comisiei speciale constituite in Parlament, justitia romana nu se poate autofinanta. Masurile principale sunt doua: stabilirea unui procent minim de finantare si rationalizarea resurselor existente, inclusiv prin reasezarea gradelor de jurisdictie si a numarului de instante.
